A fost odat'...

Într-o zi îți vei aminti de mine... în ziua în care vei rămâne SINGUR. Fara muzica, fără opiu, țigări, femei, fără aroganta unui înger daemonique care poate face ce vrea dintr-o femeie, fara sa se gandeasca la faptul ca sufletul ei se strica incet, incet, pentru ca TU te stingi din viata ei fara remuscarea unui om... Am uitat...tu nu esti om...tu esti un daemon prefacut in inger, care isi ascunde amaraciunea cuvintelor sub cruda masca a dulcelui...a placerii.

Intr-o zi vei fi singur. Si iti vei aminti ca odat', in tineretile tale, ai ametit un suflet; si te vei intreba ce oare s-a ales de el. Moartea? Ar fi solutia divina. Insa nu pentru mine. Eu ma rezum la chin, la angoasa, la ideea de TU, pentru  ca pe tine te-am pierdut demult, demult...atat de demult incat nu mai tin minte de ce... De ce?