Te-am vazut ultima data ieri (ce departe e ieri...). Purtam acelasi parfum ca odinioara, cand, ascunsa dupa o tigara de-a ta, incercam sa-mi potolesc avalansa de trairi sacaitoare. E ciudat cum reuseai sa-ti dai seama de aroma parfumului, despre care, spuneai tu, "devine mai intensa in spatele fumului".
Ieri eram toata incarcata de amintiri, pe piele, in suflet si in lacrimi. Ieri erai langa mine cand ma fastaceam si nu puteam lega o propozitie; erai acolo ca sa ma corectezi, sau sa-mi spui ca sunt prea egocentrica.
"O sa suferi", mi-ai zis intr-o dimineata cand ti-am spus de ce sunt ce sunt eu.
Poate ca asta ce simt eu acum e suferinta, desi cred ca e putin probabil, pentru ca am trecut prin mai rau atunci, in spatele fumului.
Prin urmare, nu sufar acum. Eram ranita cand ma corectai, cand ma invatai sa vorbesc, sa simt, sa sper. Azi ma simt mai bine decat ieri. Mai rece.
Sunt un elev bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu